Viața ca o continuă alegere – Vladimir Pustan

Când Elimelec cu familia s-au dus în Moab nu erau foarte nevoiți să plece de acasă. Deși era foame în Israel, lor nu le era așa de rău. ”Eram în belșug”, zice Naomi. Voiau doar să-și schimbe mașina, să-și pună termopane și să strângă ceva bani pentru facultățile băieților.
În Moab au pierdut tot. Și viața… O alegere proastă nu te influențează numai pe tine, ci și pe alții. Elimelec a ales, el a murit. Naomi a suferit…
Lot a ales Sodoma. Nici el nu era nevoit să se mute în oraș. Acolo a pierdut tot – mai mult decât Elimelec.
Două seminții și jumătate din Israel n-au mai vrut să treacă Iordanul pentru că aveau vite, iar pe partea greșită a râului era iarbă din belșug… O mie cinci sute de ani mai târziu creșteau porci iar când i-a vizitat Hristos, în Gadara, L-au alungat de acolo…
Alegerile pe care le facem azi ne obligă să ne plătim facturile mâine. De multe ori plătesc alții pentru noi.
Suntem liberi să alegem, pentru că Dumnezeu nu ne-a făcut roboți.
Pe de altă parte suntem obligați să alegem. Nu există neutralitate. ”Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”, zice Hristos pentru că până la urmă și refuzul este tot alegere.
Dar nu suntem liberi să alegem consecințele alegerilor noastre. Poți încerca să sari de la etajul 10 al unui bloc ca să dai peste nas legii gravitației. Te vei face pizza iar legea gravitației va rămâne în picioare.
O alegere mare a vieții are de-a face cu o mulțime de decizii mici…
Există scurtături? Da. Dacă-L alegi din toată inima pe Dumnezeu și folosești Cuvântul Lui ca și o candelă ce să-ți lumineze drumul, o să faci economie de cucuie…
Dacă nu, vei deveni expert în prăbușiri. Și cine n-ar vrea măcar o dată în viață să dea sfaturi altora?