Schimb – Sabina Roșca

Suntem robi rutinei,

Nu facem decât ce suntem

obișnuiți a face.

Sclavi propriilor temeri,

ne e frică să îndrăznim.

Sclavi prejudecăților –

a celorlalți și ale noastre.

Suntem sclavi stomacului –

ne căznim să ne simțim tot mai plini și sătui.

Suntem sclavi oglinzii –

nu mai știm ce să mai punem pe noi.

Înfometați după bani și putere,

Înrobiți şi orbiți, înșelăm și furăm,

căutăm tot mai mult să umplem

hăul din noi.

Suntem sclavi plăcerii –

trăim doar să atingem noi culmi,

următoarea priză de endorfină în creier,

Următoarea atingere.

Suntem sclavii propriilor ochi

Însângerați de-atâta murdărie

la care suntem expuși.

Robiți ritualului,

dăm ofrande propriilor zei,

ne-avântăm în goana

după mai mult și mai nou.

Suntem sclavi verbului „a avea”

tot mai mult.

Și slujim verbului „a fi”

cineva tot mai sus….

pe o scară ierarhică imaginată

de mintea noastră „atotputernică”,

ne închipuim că aici este rostul,

aici este totul.

Aici ne e propria împărăție din urmă.

„După mine potopul.”

Cea mai mare înșelătorie este aceea

că nici nu știm că suntem înșelați.

Ne ducem traiul robiți de-ale noastre amăgiri.

Nimic nu scapă din golul

ce-înghite totul în cale.

Și ochiul-ostenește cătând vreun om,

Să se trezească din somnul robiei.

„Libertatea” a devenit un semafor verde

pe autostrada dezmățului și a strânsului.

Nimănui nu-i trece prin cap

că ar putea fi libertate în odihnă,

în a dărui din ce suntem și ce-avem mai scump,

de vreme ce uitată e vestea

că „e mai ferice să dai decât să primești”.

„Liberi” să facem orice

fără a ne gândi la consecințe.

Apăsăm pe accelerație în iureșul distracției

fără să știm cât de limitați suntem

de cele cinci simțuri.

Nimeni nu vede că există un panou gigantic în zare:

„Ieșire spre libertate”.

Libertate spre a fi un om între oameni,

Libertate de-a iubi, a primi, a dărui.

Libertatea de-a avea grijă de cei oropsiți.

Libertatea de-a îndrăzni,

de a nu ne teme de priviri, de vorbe,

de atitudini, de șoapte.

Liberi de prejudecată.

Libertatea ne-a fost răscumpărată

Când Cel ce ne-a eliberat s-a dat rob pentru noi.

El s-a făcut garantul libertății noastre

Când a devenit sclav printre noi.

Dar nu pentru multă vreme.

Pentru că a biruit.

A rupt lanțurile robiei

și ne-a eliberat de „a fi”

și „a avea”.

Robia lui a devenit libertatea noastră.

Eliberatorul a devenit,

pentru puțin timp, robul nostru

ca să pună-n robie

pe cel ce ne pusese pe noi sub jugul robiei.

Acum putem alege să fim liberi.

Mai liberi să dăm decât să primim.

De-acum toți putem fi liberi,

pe El, iubind, să-l slujim.

Să iubim pe cei deopotrivă  cu noi.

Și cel ce ne e Eliberator,

mereu printre noi El va fi

Numai El ne ține liberi

În El.