Articole Radio Cireșarii

  • alina-tyutyunnikova-728990-unsplash

    Bibliografie obligatorie – Vladimir Pustan

    Îl urăsc pe Don Quijote pentru că înainte de a şarja contra morilor de vânt, le avea deja sub ligheanul de bărbierit ce-i ţine loc de coif. Acestea măcinau în mintea lui grâul neghinos al fantasmelor. Dulcineea apărea frumoasă şi senzuală, manierată şi delicată. Albă ca Zăpada şi Ileana Cosânzeana, raţiune şi simţire, agonie şi […]

  • jez-timms-207948-unsplash

    Love story – Vladimir Pustan

    A venit în biserica noastră într-un septembrie ploios. Înalt şi puternic, era ca un cireş înaintea tăierii abuzive. S-a aşezat pe ultimul rând pentru că numai acolo s-a oferit cineva să-i dea locul. N-a avut nevoie decât de o singură predică şi când s-a terminat slujba mi-a spus că Dumnezeu a intrat în viaţa lui […]

  • ckturistando-1092476-unsplash

    Hristos ca boală de nevindecat – Vladimir Pustan

    Dacă lipseşte ceva vizibil creştinismului, lucrul acela se numeşte pasiune. Pasiunea aceea care te arde, care te scoate în stradă, care te face să cânţi, plângi, ţipi, să sari în sus de bucurie. Pasiunea care te face să mori cu fiecare mort fără Dumnezeu, să te rogi cu fiecare celulă din trup, să aştepţi pe […]

  • oleg-laptev-546607-unsplash

    Tu ai timp să asculți oamenii? – Nicolae Geantă

    Trăim în fugă. În goană. Cu sau fără Isus. Avem societate instant. Mâncăm în fugă, citim în fugă, muncim în fugă. Dormim în fugă. Iubim în fugă. O viață de twitteri. Și, grav, foarte grav, în goana asta NU mai ascultăm păsurile. Durerile. Împovărările celor din jur. Și asta costă…   În martie 2008, niște […]

  • bekir-donmez-425994-unsplash

    În seara de Halloween – Vladimir Pustan

    A trecut și halloween-ul și-am supraviețuit. Aseară, câțiva copii au venit în fața porții să le dau bomboane. Nu aveau nevoie de costume speciale pentru eveniment. Erau cu hainele de toate zilele. Jerpeliți și galbeni. Anemici și triști. Ei au halloween în fiecare zi. Trick or Treat? Adică, vă speriem sau ne dați bomboane? Vă […]

  • randy-colas-629191-unsplash

    Viorica și protestanții – Vladimir Pustan

    Pe vremuri nu donau sânge, erau tunși zero, nu-și dădeau copiii la școală. Azi bat jandarmerițe și intenționează să meargă la referendum dacă reușesc să biruiască trolii care-i îndeamnă să stea acasă. E greu să fii protestant în România. E greu să fii și protestatar. Pentru că deși știm de la Cioran că în esență […]

  • kasper-rasmussen-656992-unsplash

    Păcatul comodității – Vladimir Pustan

    Cineas stătea cu Pirus de vorbă și făcea planuri de viitor. ”Prima dată o să cucerim Sicilia, apoi Africa și Cartagina. După ce terminăm cu zonele acestea ne vom ocupa de Grecia”. Și cum ne vom bucura de aceste victorii?”, l-a întrebat Pirus. ”Vom sta jos în iarbă, vom mânca bine și vom bea bine”. […]

  • 41177749_2363409307019388_8627323210024615936_n

    Cum îmi văd viitorul – Vladimir Pustan

    Înclin să cred tot mai mult că Schopenhauer are dreptate atunci când scrie că primii 40 de ani din viaţă ne furnizează textul, iar cei din urmă 30 (pentru cine-i mai apucă) dăruiesc comentariul. Probabil că voi deveni mai cârcotaş dacă nu mai sfătos, lucru ce poate agasa o generaţie ce nu mai are nevoie […]

  • lex-sirikiat-372115-unsplash

    Ce vă doresc în toamnă – Vladimir Pustan

    În ultima ploaie a verii am ieșit afară și am stat în ea până mi s-a făcut frig. Încălzit de becul din tavanul biroului m-a apucat colindatul. Vă urez tuturor prietenilor mei să vă înhămați la căruța vieții o stea. Adică să omorâți cotidianul, scufundându-l fără milă în vis. Visați mult și albastru, nu vă […]

  • 39972175_2344074318952887_759391256345313280_n

    Ce am uitat – Vladimir Pustan

    Am uitat de atâtea ori să-I mulţumesc lui Dumnezeu că nu-mi dă tot ce-i cer, am uitat şi să mă raportez corect la tăcerea Sa, mai ales că am predicat de atâtea ori că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă totdeauna „Nu”, ci poate „Nu acum” sau poate „eşti copil încă”. Am uitat prea repede că […]

  • 39279403_2330603650299954_4532298706216550400_n

    Când bisericile mor – Vladimir Pustan

    Când Pavel scrie că biserica e un trup viu, sunt sigur că nu s-a gândit doar la sezonul de evanghelizări ce nu se intersectează nici suprapune cu vara cu plaje şi mici aferenţi. El scrie de o Biserică vie în ciuda faptului că ea e comparată uneori cu viaţa unui om ce se naşte, creşte […]