Păcatul comodității – Vladimir Pustan

Cineas stătea cu Pirus de vorbă și făcea planuri de viitor. ”Prima dată o să cucerim Sicilia, apoi Africa și Cartagina. După ce terminăm cu zonele acestea ne vom ocupa de Grecia”. Și cum ne vom bucura de aceste victorii?”, l-a întrebat Pirus. ”Vom sta jos în iarbă, vom mânca bine și vom bea bine”. ”De ce n-o facem acum și să renunțăm la cafteală?, l-a întrebat iarăși Pirus. Și n-a mai primit răspuns. Pentru că nu se poate… Pentru că devii obez. Pentru că a vrea victorii de tot soiul, cufundat într-un fotoliu, e imposibil.
Creștinismul nostru e un creștinism comod. Măsurăm pașii până la biserică. Ne uităm la termometru. Ne întrebăm mereu dacă merită. Pentru că suntem comozi nu mai creștem spiritual. Cele mai multe e-mailuri pe care le primesc sunt de la oameni ce vor să scape de păcate și să crească spiritual, nefăcând nimic. Lipsa disciplinelor spirituale naște creștini malformați,gata oricând să creadă că au ceea ce nu au. Comoditatea lasă orfanii nehrăniți, văduvele necercetate, bisericile neslujite.
Dacă Hristos ar fi gândit ca și noi, ar fi rămas în cer să bea ambrozie cerească împreună cu îngerii. Dacă ar fi gândit ca noi, primii creștini ar fi plecat în vacanță iar noi azi căutam toți să ajungem în starea de nirvana. Comoditatea înseamnă moarte. Știți de ce a murit Uza? De comod, crezând că dacă duce chivotul în car își poate butona nestingherit telefonul.
Mulțumesc lui Dumnezeu că pe unii din noi ne scoate din comoditate aprinzând scaunul de sub noi. Atunci ne apucăm de treabă… Și să nu vă ademenească Satana să stați la referendum acasă, mai ales că deja aveți cronicizată neîntâlnirea cu cabina de vot…