Moartea în urechi. Sau în suflet – Vladimir Pustan

Am auzit zilele acestea despre o tânără ce-a fost lovită de un tren la un pasaj pe care-l trecea pentru că avea căştile pe urechi şi n-a auzit trenul. A murit din cauza lui Avicii.
Generaţia ce se numeşte copiii noştri s-a distanţat de lumea reală plonjând într-o lume iluzorie. Detestând viaţa aceasta nu-s în stare să-şi facă o alta mai bună, decât utopic, la nivelul minţii. O viaţă ce nu funcţionează, ce nu produce nici pâine, nici poezii. E vina noastră că nu am reuşit să le spunem că această viaţă trebuie trăită, în aşteptarea unei lumi mai bune. Pe deasupra pământul acesta mai are şi lucruri frumoase ce trebuie auzite. Păsările, vântul prin sălcii, greierii, râsul de copil, apa rostogolindu-se prin scorburile de piatră, ploaia de la mansardă…
Trăiţi viaţa şi n-o muriţi. Ascultaţi-o că are lucruri şoptite să vă spună…