De ce trăiesc pe pământul acesta? – Vladimir Pustan

Ca să-i fac umbră. Ca să aibă cine tăia frunze la câini. Ca să consum alcoolul produs în distilerii, salamul produs în carmangerii și aerul bun produs de pădurile tăiate.

Ca să aibă cine merge la școală, facultate, mall. Ca să aibă pământul omul potrivit pentru a lăsa în urmă, în văi și munți PET-uri, cutii de conserve și pahare de unică folosință.

Tata a zis că am venit pe lume dintr-o simplă nebăgare de seamă.

Atunci înseamnă că trăiesc ca să aibă cine munci pământul acesta. Și apoi cine muri. Până la urmă,  învinge pământul. Dacă e doar atât înseamnă că nu sunt cu nimic superior bernardului Barry. Și el va îngrășa pământul într-o zi.

Eu zic că am fost creat ca să aibă pe cine iubi Dumnezeu. De nu eram eu, nu avea cui îi zice El: „Te iubesc cu o iubire veșnică”. Nu contează cât de bun sunt sau cât de rău, El mă iubește pentru că nu poți trăi fără să iubești. Chiar dacă ești Dumnezeu.

Trăiesc pe pământul acesta ca să aibă cine-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa, cugetul și lacrima. De nu L-am iubi noi ar rămâne neiubit. Îngerii nu pot iubi pentru că sunt un fel de mașini.

Trăiesc pe pământ ca să le spun și altora de bunătatea lui Dumnezeu. Sunt mântuit pentru a sluji. Adică să nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Trăiesc pe pământ ca să aibă cine pleca în cer. Pământul, pentru mine, nu-i decât un mare aeroport. Atunci începe să mi se pară chiar frumos.

Iubiți pământul că-i trecător. Ca voi…

Vladimir Pustan