Confesiuni în mijloc de vară – Vladimir Pustan

Camus nu credea că există o altă lume în care să dăm socoteală dar că, oricum, avem de dat socoteală pe lumea acesta tuturor celor pe care îi iubim. Eu cred că există și cealaltă lume în care vom da socoteală tot pentru cât de mult am iubit în lumea asta mărginită.

E mijloc de vară și florile de mac mor pe tăcute în câmpul cu grâul plecat de rod. Frumusețea dispare, lăsând loc belșugului inestetic transformat în toamnă în pâinea pusă copiilor pe masă.

Cred că am îmbătrânit realizând că zilele trec prea repede iar viața la bătrânețe ni se pare scurtă, întrucât o măsurăm după amintiri, așa cum decreta filosoful ce a împins o babă pe scări.

Am visat azi-noapte un înger prăfuit ce a venit să-mi ceară o cană cu apă. Azi am să-l aștept toată ziua, indiferent sub ce chip se va ascunde. Tatăl meu a săpat peste o sută de fântâni, dar îngerului am să-i dau apă din fântâna ce mi-am săpat-o singur.  Jertfa trebuie să te doară – ca iubirea.

Bucurați-vă de vară… Ca și viața e cumplit de trecătoare iar unii teologi zic că în cer nu o să mai fie anotimpuri…

Vladimir Pustan

Posted in: