Ateu fiind, cred cu tărie că Africa are nevoie de Dumnezeu

,,Misionarii, nu ajutoarele financiare reprezintă soluția la cea mai mare problemă a Africii – pasivitatea copleșitoare a mentalității oamenilor de acolo.” Cu aceste cuvinte, ateul Matthew Parris prezintă concluzia la care a fost obligat să ajungă după ce a vizitat orașul copilăriei sale, Malawi. Matthew a decis să se întoarcă în orășelul său de baștină după 45 de ani de la ultima sa vizită, interesat de Pump Aid, o organizație britanică de caritate care ajută comunitățile africane prin instalarea pompelor de apă, astfel, oferind locuitorilor acces la apă curată.

Această vizită nu doar i-a redat încrederea în organizațiile de caritate, ci i-a și zguduit propriile convingeri. Ateu fiind, Matthew a constatat cu uimire faptul că enorma contribuție spre binele Africii se datorează evanghelizărilor creștine. Deși nu putea armoniza cele văzute cu ateismul, Matthew a putut să declare că impactul este unul real și diferit de cel al altor forme de ajutorare pentru dezvoltarea orașului Malawi. Activitatea creștinilor, spunea el, se diferă de cea a organizațiilor seculare sau chiar de cea a guvernului.

,,Oricât de bun ar fi ajutorul oferit de organizațiile seculare,” declară Matthew, ,,acesta nu este niciodată suficient, cum nu este nici facilitarea accesului la educație sau pregătirea profesională. Diferența pe care o oferă creștinismul constă în schimbarea pe care acesta o aduce în inimile oamenilor. Este vorba despre o transformare spirituală. Nașterea din nou este reală, iar schimbarea este bună.”

Până la vizită, Matthew Parris obișnuia să spună că ajutorul umanitar oferit de creștini este bun pentru Africa (construirea școlilor, a spitalelor, a sistemelor de apă curată, și multe altele), iar aspectul cel mai important este faptul că oamenii sunt ajutați, nu credința celor ce ajută. După vizită, însă, el și-a schimbat părerea pentru că aceasta nu mai corespundea faptelor la care a fost martor. El a ajuns, așadar, la concluzia că puterea credinței nu doar îndeamnă oamenii la fapte bune, ci este transmisă altora, iar impactul este enorm.

Matthew își amintește că pe când încă era copil, misionarii veneau să locuiască împreună cu familia sa. ,,Aceștia erau întotdeauna diferiți,” mărturisește Matthew. ,,Credința lor le oferea eliberare și pace. Aceștia aveau legături vii și pline de curiozitate în relaționarea lor cu lumea, erau sinceri în abordarea celor din jur, lucruri care lipsesc din modul tradițional de conviețuire în Africa.” Matthew își amintește în mod deosebit o călătorie din Alger spre Nairobi pe care a făcut-o cu patru prieteni de-ai săi la vârsta de 24 de ani. Deseori găseau un adăpost peste noapte în apropierea caselor de misiune creștină, iar când întâlneau misionarii, Matthew observa că aceștia erau oameni diferiți de cei pe care îi cunoștea.

,,Misionarii,” zicea Matthew, ,,te abordează direct, iar privirea lor este întotdeauna ațintită spre tine.” În recenta sa vizită ,,acasă”, el a constatat cu surprindere că unii dintre cei mai entuziasmați membri ai echipei Pump Aid, erau creștini puternici. Onestitatea, sârguința și optimismul depus în munca pe care o făceau, l-a impresionat pe Parris, care ar fi vrut să le vadă pe toate deconectate de la credința creștină, însă realitatea nu-i permitea. Percepția lor asupra sinelui este fondată în credința pe care o au cu privire la scopul omenirii în univers – un aspect predicat de creștinism. Putem pune la îndoială diverse detalii din mărturia lui Matthew Parris, dar chiar și așa, aceasta rămâne a fi propria lui experiență – o mărturie a faptului că influența profundă și pozitivă a creștinismului se resimte oriunde acesta se răspândește.

fragment din: „Why People Don’t Believe: Confronting Seven Challenges to Christian Faith” (De ce oamenii nu cred: Confruntarea a șapte provocări la adresa credinței creștine) de Paul Chamberlain

Articol preluat: stiricrestine.ro

Posted in: